O fi la moda " fericirea " ?!

Citesc tot mai multe articole despre fericire. E un cuvant relativ simplu care nu ar trebui sa puna atat de multe probleme. Totusi noi toti suntem in cautarea starii de fericire, toti alergam bezmetici spre fericire. Si eu am cautat mult, am rascolit, am tipat ca imi apartine si o vreau, am plans, am ras, am exaltat; dar nu am gasit fericirea. Am descoperit ca nu o pot avea, e ceva mult prea mult iar eu sunt mult prea " nimic ".
Ieri un barbat era fericit ca ii mergea bine afacerea, o batranica era fericita ca traise pana la varsta de 83 de ani, sefa era fericita ca are masina noua, in jurul meu roia fericirea altora. Eu nu pot spune decat ca sunt bine asa cum sunt.
O sa incerc sa explic ce reprezinta pentru mine fericirea. Eu cred ca a atinge acea stare este imposibil momentan. Nu mai vreau sa am nici o grija, nu mai vreau sa aud nici o veste proasta, nu mai vreau sa citesc nimic despre razboi si crime, copii maltratati,nu mai vreau langa mine oameni impasibili.
Fericirea nu consta in materialitate, in cate conturi ai, ce masina ai in garaj, ce casa ai la mare, ce bijuterii atarna pe tine, cate carti de credit detii, cate/cati femei/barbati iti stau la picioare sau in pat. Ea e dincolo de tot ceea ce ne inconjoara, eu o sa o numesc euforie. Cred ca descrie cel mai bine senzatia pe care o simtim, o stare de bine care nu poate dura. Si eu am afirmat de mai multe ori ca am fost fericita cand defapt aceasta a durat doar foarte putin. E acea stare care incepe sa te cumprinda, sa puna stapanire pe tine si sa te faca sa spui ca esti fericit . Suntem atat de ocupati de cunoastere incat uneori ne inchidem in cercul cunoasterii olimpiene, devastandu-ne si mai mult.
Eu voi continua sa ma bucur de fiecare clipa euforica si voi incerca sa imi prelungesc starea de iluzie cat mai mult , pentru a incerca sa ajung la acele clipe de maxima traire in care sa spun ca sunt fericita, chiar si pentru o clipa.
Vreau sa cred ca mai sunt oameni care se bucura de fiecare picatura de ploaie, de fiecare fir de iarba, de primele raze de soare, de mirosul de " verde " si se multumeste prin a zambi , a exalta in gandire si emotii, si sa nu distruga totul, ca mai sunt si cei ce isi amintesc dar mai tarziu ca nu costa nimic sa te bucuri. Iar micile bucurii sunt pasi marunti spre starea de fericire despre care au scris multi si vor mai scrie multi dintre noi.