Totul e alb in preajma mea. Razlet luminite ce inca nu au fost stinse incearca sa infrunte gerul dureros. Fulgii cad usor parca incercand sa ne mangaie fetele obosite de atatea ganduri. Se aud glasuri de copii indepartate, glasuri ale fericirii, glasuri ce nu au uitat sa rada. Ma intreb uneori de ce nu reusim sa zambim atunci cand ne impovareza grijile si de ce atunci cand lacrimile ne invadeaza ochii suntem tristi. Eu am invatat sa rad atunci cand vreau sa plang.
Cu fiecare zi ne apropiem tot mai mult sper etern; de ce sa nu incercam sa facem acesti pasi zambind, bucurandu-ne de tot ceea ce ne inconjoara. Pe multi ii cuprinde teama de necunoscut, dar fiecare clipa din viata noastra e necunoscuta. Traind fiecare zi ca si cum ar fi ultima am reusi sa ne umplem sufletul de tot ceea ce ne lipsea pana acum; bucuria de a trai.
Incerc sa imi umplu sufletul cu fiecare clipa trecuta incercand sa imi traiesc fiecare zi cu zambet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu