05 decembrie 2010

Dor de miros..

Stau comod in fotoliu cu o cana de vin fiert in maini. Incerc sa ma incalzesc de frigul imaginabil din casa. Incerc sa chem acel spirit de Craciun, ce pentru mine a disarut. Mi se face dor, un dor nebun; dor de mirosul Craciunului, e mirosul copilariei mele, miros de portocale, zahar ars, scortisoara si cetina de brad. E acel miros ce te poate duce in timp doar intro milisecunda. Privesc bradul, eco, ce il am acum si nu imi inspira decat pierdere. O pierdere a tot ceea ce poate candva imi umplea inima de bucurii. Cetina de brad am inlocuit-o cu spray odorizant, iar voia buna cu graba si scuze. Devenim incet lipsiti de cea mai mica picatura de liniste. Linistea ce candva pleca din inima curata.
Trag patura peste nas incercand parca mai mult sa simt "pierdutul"! Dar e pierdut...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu